Acest material a fost publicat în ediția printată a revistei SPLENDID iulie-august 2016.
Liviu Știrbu este unul din cei mai cunoscuți compozitori de la noi, celebru prin lucrările sale foarte diverse: muzică pentru spectacole de teatru, film, muzică simfonică, ușoară, populară, instrumentală. Are o carieră frumoasă în spate, a fost chitarist alături de Mihai Dolgan în formația “Noroc”, dar și în formațiile “Orizont “și “Plai “. Activează în calitate de director muzical la teatrul Ginta Latină, mai mult de douăzeci și cinci de ani, unde l-am și surprins muncind.
Cînd zici «Liviu Știrbu», chiar și cel mai îndepărtat de lumea showbizului om, își dă seama despre cine vorbești — sunteți o personalitate remarcabilă în cultura muzicală autohtonă. La moment, în care proiecte muzicale noi sunteți implicat?
Proiecte muzicale în showbiz nu am la moment. Lucrez la o partitură simfonică, dar și la un spectacol muzical la teatrul natal Ginta Latină. Zi de zi trebuie să depun o muncă asiduă, care necesită timp şi implicare, căci întotdeauna mai intervin modificări, idei noi din consiliul de familie, de la soţia Angela şi fiica Livica. (zîmbeşte) Părerea lor pentru mine contează foarte mult, pentru că sunt nişte muzicieni cu exigenţe şi avem aceleaşi viziuni şi aceeaşi rezonanţă în muzică.
Sunteți unul din membrii actualei formații ”Noroc”. De-a lungul anilor trupa a suferit mai multe schimbări. De cîțiva ani încoace, formația a revenit în scenă într-o nouă formulă, cu doi soliști noi, Serj Kuzenkoff și fosta solistă a trupei ”Edict”, Margareta. De ce nu s-a menținut această formulă?
Am făcut parte din formaţia ”Noroc„ și în anul ‘75, pe atunci se numea Contemporanul. Am susţinut multe concerte prin toată URSS, am culminat în scenă, iar publicul nu ne lăsa să plecăm, ne aclama numele şi ruga să mai cîntăm.
În 2011, Andrei Lozovanu, bunul prieten al regretatului Mihai Dolgan (care a dat viață formației ”Noroc”) şi viitorul manager al trupei, a insistat să mă implic în renovarea acesteia, așa încît să fie cît mai multe piese noi. Am lucrat mult la aspectul interpretativ şi am ținut să păstrez tot şarmul pieselor lui Mihai. Am revizuit programul de concerte actual, astfel că, noua formaţie ”Noroc” s-a bucurat de un succes vădit la public. Primul concert l-am susţinut la Palatul Naţional — lumea ne aplauda în picioare cu lacrimi în ochi. Acelaşi lucru s-a întîmplat şi în alte concerte susţinute în ţară, dar şi în Portugalia unde am cîntat pentru diasporă.
După trecerea în nefiinţă a lui Andrei Lozovanu, nu s-a găsit acel manager care să se ocupe de managementul formaţiei. Poate într-o zi…
În mediul muzical sunteți considerat unul dintre cei mai buni producători. Succesele lui Nelly Ciobanu, Pasha Parfeni, Aliona Triboi arată că știți să alegeți interpreții potriviți pentru piesele pe care le compuneți. De ce ați încetat să colaborați cu artiștii?
Colaborarea cu interpreţii este un lucru care necesită timp, atenţie şi efort. Efortul dă rezultate atunci cînd vine din ambele părți. Exemplu clasic, în acest sens, este Pasha Parfeni — provine dintr-o familie de muzicieni, este pianist și știe ce înseamnă să muncești. Pe lîngă asta, cunoaşte multe lucruri, în special, lucru în echipă și este o persoană dornică de a munci. La moment, chiar dacă mi-aş dori să colaborez cu careva interpreţi, nu am condiţii şi nici timp să mă ocup serios de asta.
Totuși, multă lume vă cunoaște ca producătorul lui Nelly Ciobanu. Împreună ați obținut foarte multe succese, premii importante.
E adevărat — cu Nelly am lucrat 11 ani. Toate realizările obţinute cu ea, sunt rezultatul unor mari eforturi, atît din partea mea, cît și a Angelicăi, căci noi am fost primii din Moldova, în Jurmala, Alma-Ata, Kiev, Cernăuţi ş.a. Astfel, am deschis nişte căi şi pentru alţi colegi de-ai noștri, ceea ce a fost destul de complicat. Toate aceste etape sunt un lanţ de evenimente care fac parte din viaţă.
Cît de mult succesul unui artist depinde de producator?
Producătorul este cel care crează repertoriul și imaginea unui artist — nu trebuie să fii expert ca să înțelegi cîtă muncă se depune pentru a promova un nume nou acolo, unde concurența e mare: fiecare om vrea să devină cunoscut în sfera în care activează.
Ați spus că succesul lui Parfeni se datorează faptului că este pianist — este chiar atît de important să ai această abilitate în ziua de azi, cînd tehnologiile avansate permit să se repare greșelile de intonație?
Consider că e un mare plus cînd un interpret, pe lîngă voce, posedă şi un instrument muzical. Tehnologiile nu înlocuiesc omul, mai ales dacă vorbim de un om talentat.
Ce viitor credeți că are muzica în Moldova?
Depinde de segment: pe segmentul de muzică comercială și pentru evenimente activează foarte mulți artiști: unii sunt talentați, alții nu prea…Dar cît există cerere, există și propunere.
Pe segmentul de muzică pentru concerte situaţia e mai dificilă: confuzia apare cînd cineva care face muzică de consum, consideră că face muzică de concerte şi pretinde la faptul că este artist de scenă. Dar felul de a fi pe scenă a unui profesionist și a celui care pretinde că este profesionist, diferă enorm. E bine ca artistul să-şi manifeste respectul faţă de spectator – cel puțin să încerce.
O temă aparte este muzica lăutărească care a fost compusă în mare parte pentru petreceri, dar multe dintre aceste melodii sună splendid în scenă.
Cu muzica populară situaţia e îmbucurătoare, avem cu ce ne mîndri — Lăutarii, formaţia fraţilor Advahov, Marcel Ștefăneț, Mugurel, Fluieraș…
Soția dumneavoastră, pianistă Angela Socolov, se face mai puțin văzută la TV. Cărui fapt se datorează acest lucru?
Nici eu nu ştiu cu certitudine care este motivul retragerii Angelei din spațiul public. Cert este faptul, că ea este o pianistă excepţională, deşi, în mare parte, s-a sacrificat familiei.
Fiica Dvs, Livica Știrbu-Socolov, v-a moștenit talentul muzical, este și ea pianistă. În doi ani va absolve liceul — acceptați ideea, ca ea să plece să facă muzică peste hotare, acolo unde artiștii sunt apreciați la justa lor valoare?
Un artist este educat, crescut şi format pentru concerte. Deaceea, nu m-aş mira ca într-o zi, fiica mea să opteze pentru altă ţară. Patria muzicii clasice este Europa. Acolo este formată cultura muzicii clasice — zilnic se dau concerte în diverse localuri și săli de concerte cu peste 1000-2000 de spectatori și în capele cu 200-300 de oameni. Există acea nișă de consumatori pentru care concertele de muzică clasică sunt un ritual. Dar și în Moldova situaţia se schimbă cîte puţin. Tineretul începe a veni la spectacole.
Privitor la viitorul fiicei noastre, deși avem idei și opţiuni, viaţa este imprevizibilă.
Ce vă motivează să așterneți note pe hîrtie?
Artistul este ca un senzor, el se inspiră din orice, tehnică, fotografie, artă… Ideile sunt o parte indispensabilă a lui – realizate sau nu, ele îi permit să fie integru. Cu cît mai dezvoltat este omul, cu atît îi este mai uşor să se remarce în societate.
Sunteți realizat în carieră. Care alte aspirații și vise mai aveți?
Am un vis (zîmbeşte). Mi-aş dori să mai fac o dată facultatea împreună cu soţia mea. Să mai trec o dată în plus temele pe care le-am învăţat, să mă mai consult de vreo mie de ori cu Angelica privitor la note și compoziţii – a fost vesel pe acele vremuri…
Dragostea are vîrstă?
Cred că nu! În cuplul nostru nu s-a schimbat nimic la capitolul dragoste, dimpotrivă, aceasta a crescut, lucrurile au devenit mai organice. Pilonul dragostei noastre cu Angelica sunt muzica și Livica.
Aveți un motto?
Veritabilitate în orice lucru pe care îl faci, să i te dedici cu trup şi suflet. Omul este creat pentru a face lucruri utile pe pămînt și atunci cînd este apreciat, se inspiră să le facă și mai bine.
Revista SPLENDID (ediția actuală) o veți găsi în chioșcurile Moldpresa, stațiile petroliere Lukoil și centrele comerciale: Elat, Shopping MallDova.
Jurnalist: Xenia Bugneac
