Rafael Poch, fost corespondent la Moscova al ziarului spaniol „La Vanguardia» între anii 1988 — 2002, își amintește că ziua de 8 decembrie a fost posomorâtă și stranie.
„Camerele de luat vederi ale posturilor TV americane se străduiau să descopere niște manifestări de bucurie cât de mici, însă nu au găsit nimic de genul acesta. În cele din urmă, postul TV CNN a înregistrat un grup de patru-cinci marginali care dansau acompaniați de un acordeon și au transmis această secvență lumii întregi. Nici o legătură cu realitatea. Aceasta a fost o zi posomorâtă și stranie», a povestit pentru Sputnik Mundo jurnalistul spaniol care actualmente este corespondentul „La Vanguardia» la Paris.
Pentru Rafael Poch, cel mai important în acest moment istoric a fost „posibilitatea ratată». URSS, condusă de președintele Mihail Gorbaciov în anii 1990 și 1991, ar fi „putut pune capăt războiului rece», deschizând pentru secolul XXI calea spre un viitor în care „colaborarea internațională» ar fi putut să facă față provocărilor globale precum „încălzirea globală sau inegalitatea».
„Occidentul a preferat să renunțe la această posibilitate, considerând că destrămarea acestei mari puteri este o manifestare de slăbiciune care trebuia folosită pentru a instaura utopia unipolară», a adăugat Poch, menționând că acest lucru a dus la „încercarea de a domina Orientul Apropiat, încercare ce s-a soldat cu o catastrofă, și la sfidarea diplomației și multipolarității în folosul dreptății celui puternic».
Poch consideră că evaluarea moștenirii lăsate de experiența marxism-leninismului nu este o sarcină trivială. Pe de o parte, după revoluția din 1917, Uniunea semnifica „o speranță pentru omenire». Potrivit corespondentului, pe parcursul unei „scurte» perioade acolo a domnit o „libertate incredibilă».
Ulterior, această senzație a fost substituită de ”sălbăticia groaznică” a Războiului civil, care s-a transformat apoi în ”dominația despotismului” în perioada stalinistă.
”Nu poți caracteriza dintr-o trăsătură de condei epoca sovietică”, a declarat Poch, adăugând că dintre cei doi stâlpi ai lumii bipolare, URSS a fost unul mai puțin agresiv.
Destrămarea URSS a fost „o mare surpriză» pentru întreaga omenire. Jurnalistul neagă teoria conform căreia în dezmembrarea URSS au fost implicați jucători din afară, precum „mâna forte a lui Ronald Reagan», „influența Papei Ioan Pavel II» sau miza pe „naționalismul local».
„Cauza „fundamentală» care a pus capăt experienței sovietice a fost faptul că însăși clasa conducătoare „aproape că nu mai credea în socialism» și era preocupată mai mult de propria-i bunăstare», susține Poch.
Pentru a obține puterea, „echipa lui Boris Elțin (primul președinte al FR, 1991 — 1999) trebuia să demoleze suprastatul sovietic; anume aceasta s-a și întâmplat, deoarece sistemul era putred din cauza situației socioeconomice critice», a încheiat jurnalistul.
