Ce au în comun oaia Dolly, cățelușa Laika și Bucefal, calul lui Alexandru Macedon? Sunt animale, ca toate celelalte, numai că au lăsat urme în istorie. Iată de ce:
Dolly, primul mamifer clonat
Probabil că e cea mai faimoasă oaie. Dolly s-a născut la 5 iulie 1996 și este primul mamifer clonat. Doi cercetători scoțieni sunt responsabili pentru nașterea acestui animal special. Din păcate, Dolly a fost eutanasiată șapte ani mai târziu, din cauza unei probleme de îmbătrânire prematură. Dacă ajungeți vreodată în Scoția, o găsiți conservată la National Museum of Scotland, la Edinburgh.
Bucefal, fidelul bidiviu al lui Alexandru cel Mare
Bucefal a fost cumpărat de Filip al II-lea al Macedoniei, dar numai fiul său, Alexandru cel Mare , va reuși să-l strunească. Se spune că avea numai 12 ani, iar momentul a fost ecranizat și de celebrul Oliver Stone:
Pe acest cal, Alexandru a reușit să-i supună pe greci, egipteni, babilonieni. Aventurile lui Bucefal se vor opri însă în fața indienilor, care foloseau elefanți ce călcau caii în picioare. În memoria bravului său tovarăș, Alexandru cel Mare va fonda orașul Bucefalia, care acum este pe teritoriul Pakistanului.
Balto, câinele care a salvat Alaska
Statuia lui Balto tronează în Central Park, la New York. Dar cine a fost Balto și cărui fapt i se datorează onoarea de a avea o statuie în, poate, cel mai cunoscut parc din lume?
În 1925, orașul Nome din Alaksa se confrunta cu o epidemie de difterie. Serul pentru vindecare exista, dar era blocat la o mie de kilometri depărtare. Sunt înhămate atelaje cu câini pentru a merge până acolo. Cel tras de Balto reuește să aducă leacul până la Nome. Misiunea e îndeplinită și celebritatea asigurată. Iar dacă statuia din Central Park nu e de ajuns, în muzeul din Cleveland se află însuși originalul împăiat.
Abul-Abbas, elefantul lui Carol cel Mare
Diplomația se folosește uneori de cadouri surprinzătoare. În 802, Carol cel Mare primește de la califul Bagdadului un elefant alb originar din Asia. Cronicarii spun că împăratul a fost deosebit de impresionat, iar Abul-Abbas (numele pachidermului) era prezentat adesea invitaților săi. Animalul va muri însă, probabil victimă a unei băi reci în Rin.
Practica animalelor folosite pe post de cadouri diplomatice a traversat secolele: în 2010, Vladimir Putin a primit cadou de la premierul bulgar, Boiko Borissov, un pui de ciobănesc pe care l-a îndrăgit foarte tare, în 2013, președintele Francois Hollande a primit o cămilă în Mali, cât despre China se știe deja că se folosește diplomația urșilor panda.
Laika, prima ființă vie trimisă în spațiu
În imaginea de mai sus, Laika este reprezentată pe un timbru al Poștei române din 1957. Probabil toți astronauții care au mers în spațiu îi sunt datori cu un gând de recunoștință. Cățelușa a fost prima ființă vie care a fost pusă pe orbita Pământului, în noiembrie 1957. Aventura sa, pusă la cale de Uniunea Sovietică, n-a durat prea mult timp – cel mai probabil, Laika a murit la câteva ore după lansare, dar supraviețuirea sa în spațiu, chiar și de scurtă durată, a permis pregătirea terenului pentru om.
Castor și Pollux, elefanții care au sfârșit ca friptură
Ei, da! Cele două pachiderme au fost mâncate. Dar cel puțin numele lor dăinuie. Castor și Pollux erau doi elefanți din Jardin des Plantes, grădina zoologică de la Paris. La fel ca antilopele, cangurii sau alte animale, au fost sacrificați și gătiți pentru oamenii bogați în timpul asedierii Parisului din iarna anului 1870. Foametea era cumplită și trebuie spus că cei săraci au fost nevoiți să mănânce câini sau chiar șobolani.
Caracatița Paul
Cine și-ar fi imaginat că într-o zi o caracatiță va ajunge pe prima pagină a actualității? Paul a reușit acest pariu: în timpul campionatului european de fotbal din 2008 și la Mondialul din 2010, Paul avea de ales între două rații de hrană decorate în culorile țărilor care se înfruntau în competiție. Din 14 predicții făcute, a nimerit câștigătorul de 12 ori!
Cai, câini, pisici, elefanți, porumbei și chiar licurici…Mii de animale au participat la Primul Război Mondial, tovarăși și ajutoare pentru soldații angajați în conflict.
Porumbeii călători au fost folosiți adesea în timpul conflictelor grație capacității lor de a-și găsi cuibul pe o rază de sute de kilometri. În Franța, cel mai cunoscut dintre porumbei este Le Vaillant (Curajosul), care, înregimentat sub numărul 787-15, a reușit să aducă la Verdun ultimul mesaj al comandantului Raynal, aflat în fortul de la Vaux, în iunie 1916. Le Vaillant a fost decorat cu Crucea de Război!
Porumbeii serveau drept mesageri pentru a ajunge în locuri unde comunicațiile funcționau prost: submarine, tancuri, avioane. O altă istorie celebră este cea a porumbelului Cher Ami, care a fost trimis regimentului 77 de infanterie americană de către britanici. Blocat de o linie inamică, regimentul 77 se afla sub focul trupelor dușmanului. Primii doi porumbei trimiși au fost uciși de soldații germani. Mesajul fusese atârnat și de piciorușul lui Cher Ami, care a zburat pe sub salva de gloanțe germane. Rănit la picior, la ochi, la plămân, porumbelul a reușit să aducă mesajul la destinație, la 40 de kilometri depărtare.
Și alte animale s-au distins pe front. Stubby, câinele cel mai decorat din Primul Război Mondial, a fost înaintat în grad de sergent: știa să prevină în privința atacurilor cu gaz, auzea obuzele, găsea soldații răniți.
Mii de licurici într-un borcan. Această tehnică le permitea soldaților în Primul Război Mondial să citească mesajele sau hărțile în întunericul tranșeelor.
Alte animale au fost rechiziționate în timpul Primului Război Mondial: pisici, câini, măgari, porci, porumbei, dar și elefanți de circ pentru a transporta greutățile mari. În lucrarea „Animals in the Great War” (editura Pen and Sword Books), Lucinda Moore publică fotografii rare cu aceste animale, implicate cu forța într-un conflict sângeros care nu le-a cruțat nici pe ele.
Se estimează că opt milioane de cai au murit în timpul războiului din 1914-1918. Au fost ucise chiar și balene, confundate cu submarine atunci când urcau la suprafață pentru a respira.
Câinii erau santinele vigilente, nu dormeau niciodată. În fotografia de mai sus e vorba de Gibby, un buldog impresionant, mascota unui regiment canadian.
Câinii erau, de asemenea, alergători mult mai rapizi decât orice ființă umană și puteau preveni în privința unei eventuale mișcări inamice. În fotografia de mai sus, câinii sunt antrenați pentru a aduce mesajele, chiar și sub ploaia de gloanțe.
Câinii Crucii Roșii căutau răniții pe câmpul de luptă. Când nu puteau să-i aducă direct, aduceau o bucată de uniformă pentru a avertiza că un soldat rănit are nevoie de îngrijiri.
Unii câini purtau mască, la fel ca oamenii, pentru a putea traversa norii de gaze toxice, ca să-și aducă la destinație mesajul.
Într-o altă fotografie de arhivă, un câine trage scaunul rulant al unui soldat francez cu membrele inferioare amputate.
Germanii au rechiziționat chiar și elefanții de la circ. Fotografia de mai sus a fost reconstituită după cea originală, făcută la Hamburg în 1915.
Uneori, animalele au avut roluri mai ușoare. Serveau, de pildă, drept mascote purtătoare de noroc pentru regimente. Așa a fost porcul Tirpitz. Era mascota crucișătorului HMS Glasgow.
Într-o altă fotografie, viceamiralul Alfred Carpenter și comandantul Osborne, de pe crucișătorul HMS Vindictive, au în brațe mascotele navei: două pisici negre.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ursul Wojtek va face istorie. El a ajutat o companie poloneză de artilerie să transporte muniție în timpul bătăliei de la Monte Cassino.
Wojtek era un urs brun cumpărat, ca pui, din gara Hamadan, din Iran, de soldații corpului al doilea al armatei poloneze, care erau evacuați din Uniunea Sovietică în 1942. Ca să-i obțină rație de mâncare și drept de a-l transporta, a fost trecut oficial ca soldat, iar ulterior a fost promovat la rang de caporal. A însoțit corpul de armată în Italia, iar în 1944 a devenit o celebritate după ce s-a aflat că a cărat muniție la Monte Cassino. A fost vizitat de generali, de oameni de stat, iar după război și-a dus restul zilelor la grădina zoologică din Edinburgh. A murit în 1963.
