„Pe mine mă cheamă Gigi. După diplomă îs actor, da’ în timpul liber eu îs șafior”, se spune în piesa ce descrie drumul obișnuit prin vămi și orașe al unui șofer pe ruta Moldova-Italia: „Un ment cam flămând mă oprește pe la Leova. Pune ce trebuie în documente, normal, ca la Moldova.”
Povestea continuă atunci când șoferul ajunge în Italia: „Pe la ora 7 apare lumea bucuroasă, cu gândul ce le-o mai trimis mama de acasă”.
Concluziile la care șoferul ajunge de fiecare dată: „Istoriile astea eu le aud în fiecare săptămână. Dor de copii, de mama care de-acuma-i bătrână, de tata care-a murit și nu-și pot ierta, că la înmormântare nu au venit. Nimeni nu și-a imaginat că așa o să fie. Toți s-au dus să facă bani, să scape de sărăcie. Sunt puțini care și-au dat seama că, banul nu înlocuiește dragostea de mamă”.
