Oraşul Longyearbyen, Svalbard, este una dintre cele mai nordice aşezări umane unde, din cauză că este situat în interiorul Cercului Arctic, locuitorii au unele dintre cele mai ciudate obiceiuri.
Un detaliu care face ca oraşul să fie unul “special” este legat de faptul că, oficial, oamenii nu au voie să moară. Deşi oraşul deţine un cimitir, de mai bine de 70 de ani nu a mai avut loc nicio înmormântare. Motivul ţine de clima îngheţată care nu permite descompunerea naturală a cadavrelor. Persoanele grav bolnave sunt transportate în Norvegia cu avionul, iar locuitorii care sunt interesaţi de un loc de veci, trebuie să facă demersuri în alte oraşe din sudul Norvegiei.
Oraşul Longyearbyen are o populaţie de aproximativ 1.800 locuitori, iar aşezarea a fost întemeiată în 1906 de John Munroe Longyear, principalul proprietar al Companiei Arctice de Cărbune din Boston.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, oraşul a fost complet distrus de nemţi şi recontruit din temelii după terminarea conflictului. Principalele activităţi ale locuitorilor sunt mineritul şi turismul, dar şi cursele de sănii trase de câini, una din ocupaţiile de bază ale localnicilor.
